Categorie: Fără categorie

Dear customers and friends, this is the first edition of our newsletter, which we intend to send to you periodically. It is structured in four main sections. Section I (Taxation) is the part directly useful to your company — at any point you can ask us by replying to this article, email or WhatsApp. Sections II–IV are contextual.

I. TAXATION 2026

1. VAT: ceiling of 395,000 lei, rates of 21% and 11% (All companies)

From September 1, 2025, the VAT exemption ceiling increased from 300,000 to 395,000 lei. The standard rate increased from 19% to 21%, and the reduced rates of 9% and 5% were merged into a single rate of 11%. When the ceiling is exceeded, VAT is applied from the operation that exceeded, not from the beginning of the year. Basis: Law no. 141/2025, OG no. 22/2025.

2. Microenterprise: ceiling €100,000, flat rate 1%, dividends 16%

(All LLCs) From January 1, 2026, the micro ceiling is 100,000 euros (it was 250,000 in 2025, 500,000 by 2024). Above the threshold, the company switches to a 16% profit tax.
– Flat rate 1% — the threshold of €60,000 has disappeared, there is no longer a jump to 3%, regardless of the field (including construction, design, dentistry). The condition of a full-time employee remains.
– Dividends 16% from 2026 (from 10% in 2025, 8% in 2024). The rate follows the distribution date, not the year of the profit — a distribution in 2026, even from old profit/balance, is taxed at 16%. Interim balance sheet as of 30.06.2026 → still 16%.
– The beneficiary is a natural person — the tax is final (withheld at source), but he owes CASS if the income exceeds the thresholds (6/12/24 minimum wages), through the Single Declaration, until May 25 of the following year.
– The suspension of the single employee does not make you lose the micro regime if it does not exceed 30 cumulative days per year.
To be watched for 2027: the ceiling of €100,000 is firm for 2026; for 2027 the regime is linked to a PNRR milestone, with reform discussions — nothing adopted yet. Grounds: art. 47–56 Fiscal Code, GEO 156/2024.

3. Minimum salary: 4,325 lei from July 1, 2026 + 2-year seniority rule

(All employers) The gross minimum wage increased from 4,050 to 4,325 lei from July 1, 2026. Contributions: CAS 25%, CASS 10%, tax 10%, plus CAM 2.25% (employer). The non-taxable amount for employees at the minimum wage was reduced from 300 to 200 lei. The 2-year rule: after a maximum of 24 months on the minimum wage, the employer must move the employee to a higher level (not by „one leu” – it is negotiated, but above the minimum). Grounds: GD 146/2026, art. 164 para. (2¹) Labor Code.
The „one leu” trap: at 4,325 lei gross, the net is ~2,699 lei (with the basic deduction); at 4,326 lei (one lei more), the net drops to ~2,616 lei, because the 200 lei facility is lost. Conclusion: either maintain exactly the minimum, or increase it enough to compensate.

4. Payroll tax (10%) and personal deduction

(All employers) The rate remains 10%. The personal deduction (basic + additional for young people under 26 and for children) has NOT been eliminated — it is recalculated because it depends on the minimum wage. What has been eliminated are the sectoral exemptions (see point 8). Grounds: art. 77 Fiscal Code.

5. Part-time below the minimum: surcharge and exceptions (with certificates)

(Normă redusă) La part-time sub minim, CAS și CASS se plătesc la nivelul salariului minim întreg (baza S2 2026: 4.125 lei), nu la venitul real. Excepții — doar cu documente în dosar: elevi/studenți sub 26 (adeverință de la școală), pensionari (decizia de pensionare), salariați cu mai multe contracte însumând norma întreagă de 8 ore (adeverință de la ceilalți angajatori, lunar), persoane cu handicap (certificat). Fără documente, ANAF impune suprataxarea. Temei: art. 146 Cod fiscal.

6. Angajarea persoanelor cu handicap: avantaje

(Toți angajatorii) Salariatul cu handicap grav sau accentuat e scutit 100% de impozitul pe venit, indiferent de mărimea firmei, plus exceptare de la suprataxarea part-time și 3 zile concediu în plus. Obligația de a angaja minimum 4% persoane cu handicap există doar la firmele cu peste 50 de angajați. Temei: art. 78 Legea 448/2006, art. 60 Cod fiscal.

7. Construcții: salariul minim sectorial de 4.582 lei — reper stabil

(Construcții, inginerie) Nu e o noutate: regimul sectorial există din 2019, iar valoarea de 4.582 lei brut se aplică neschimbată din 2024 și rămâne stabilă tot 2026 — nu urmează majorarea generală din iulie. Se impozitează standard. Net orientativ ~2.680 lei. Temei: art. LXIX din OUG 156/2024.

8. Scutirile pentru IT, construcții și agro — eliminate din 2025

(Aceste domenii) De la 1 ianuarie 2025, scutirile de impozit și cotele reduse de contribuții pentru IT, construcții și agricultură/industrie alimentară au fost eliminate — salariile se impozitează standard. La același brut, netul e mai mic decât înainte de 2025. Temei: OUG 156/2024.

9. Chirie plătită de SRL către o persoană fizică: lei vs. valută

(SRL cu spații închiriate) Când un SRL plătește chirie unei persoane fizice apar obligații de reținere la sursă și declarare: SRL-ul reține impozitul de 10%, îl virează și îl declară (D100 lunar/trimestrial și D205 anual), iar proprietarul poate datora și CASS dacă depășește pragurile anuale.
Exemplu — chirie în lei: chirie 3.000 lei/lună. SRL-ul reține 10% = 300 lei, virează 300 lei la stat și plătește proprietarului 2.700 lei net. Anual: venit brut 36.000 lei.
Exemplu — chirie în euro: chirie 600 €/lună, curs BNR în ziua plății 5,24 lei/€ → bază 3.144 lei. Impozit 10% = 314 lei; proprietarul primește echivalentul a 2.830 lei. La fiecare plată se folosește cursul din acea zi, deci baza variază lunar; la final de an se însumează în lei pentru declarații.
Acestea sunt exemple orientative. Situațiile specifice (contracte mixte, chirii cu TVA, proprietar plătitor de TVA) le analizăm punctual — scrieți-ne pe email. Temei: Legea 227/2015 — Codul fiscal.

10. e-Factura și SAF-T (D406): raportare digitală obligatorie

(Toate firmele) Din 2026, digitalizarea ANAF e completă, fără perioadă de grație. e-Factura: fiecare factură se transmite electronic prin SPV în 5 zile lucrătoare. SAF-T (D406): raportare obligatorie pentru toate persoanele juridice (inclusiv micro, neplătitori TVA), lunar sau trimestrial. Amenzi: e-Factura 1.000–10.000 lei + 15% din valoare; D406 1.000–5.000 lei. Temei: OUG 120/2021, OPANAF 1783/2021.

II. ECONOMIA DIN SPATELE CIFRELOR

Inflația: impozitul pe care îl plătim toți

În iunie 2026, inflația din România a fost de 10,4% (INS) / 9,2% (Eurostat) — cea mai mare din UE, față de o medie europeană de 2,9%. Inflația funcționează ca un impozit ascuns: nu apare pe nicio declarație, dar erodează valoarea banilor din cont, a creanțelor și a salariilor. O majorare de 6% într-un an cu inflație de 10% înseamnă, de fapt, scădere de putere de cumpărare.

De unde vine și cine o plătește

Datoria publică a depășit 60% din PIB (de la ~35% în 2019). Numai dobânzile ajung la ~60 miliarde lei în 2026 (≈3% din PIB). Statul acoperă diferența prin împrumuturi noi, taxe mai mari și, indirect, inflație — care transferă avere de la cei cu lei către cel cu datorii, inclusiv statul. De aici presiunea care explică înăsprirea fiscalității.

Cursul valutar în iulie 2026

Cursul euro/leu a fost stabil în iulie (5,23–5,25 lei, medie 5,2378), deși inflația e mare — BNR îl menține deliberat ca ancoră anti-inflație. Pentru contracte în valută pe termen lung, prevedeți cursul de referință (BNR din ziua facturării/plății). Dolarul e mai volatil și cere prudență suplimentară.

III. TEHNOLOGIA CARE NE SCHIMBĂ MESERIILE

Automatizarea (AI) lovește întâi munca de birou, repetitivă și cognitivă (contabilitate de rutină, call-center, IT junior), în timp ce meseriile fizice bazate pe îndemânare, încredere și prezență (instalatori, electricieni, construcții, îngrijire) rezistă mai bine. În România, salariul minim a crescut ~15%/an într-un deceniu, împingând firmele spre automatizare.
Ce NU poate face AI-ul: nu poate semna cu răspundere, nu poate construi încredere într-o relație de ani, nu poate decide în incertitudine asumându-și consecințele, nu are prezență fizică. Acolo se mută valoarea. Firmele care automatizează rutina și investesc în relația umană câștigă; cine automatizează totul și pierde legătura umană devine el însuși ușor de înlocuit.

IV. FONDURI EUROPENE — PE SCURT

The PNRR programs for the digitalization of SMEs have closed (implementation until June 30, 2026). The active source in 2026 is the Cohesion Policy 2021–2027, through the Regional Programs (POR) — each region has its own calls, with indicative grants of €15,000–200,000. Projects with a digitalization and AI component receive bonus points.
Where to start: mfe.gov.ro (calls, guides), mysmis2021.gov.ro (submission platform), and the Regional Development Agency of your region.
Accessing funds requires a specialized consultant — it is not our field. If your company would qualify, let us know: we can recommend a specialist in European funds.

—
Paula Cobzaru — Economist
Expertcont PC SRL (Expertissimo brand) · Iași · office@expertissimo.ro · expertissimo.ro

[button link=”https://www.linkedin.com/in/paula-cobzaru-439b29171/” newwindow=”yes”] Text link[/button]

[button link=”https://www.facebook.com/cobzaru.paula” newwindow=”yes”] Text link[/button]

This material is for general information purposes only and does not replace an analysis of your company’s specific situation. The data is verified as of August 2026; regulations may change subsequently.

Antreprenoriatul reprezinta o forma superioara de organizare a activitatii economice, care poate crea valoare adaugata unei anume colectivitati, in schimbul vanzarii de bunuri sau prestarii de servicii catre alti antreprentori sau catre persoane fizice ca si clienti finali.
In 1934, John Schumpeter descria antreprenoriatul ca fiind: „În antreprenoriat există o înțelegere pe care o facem în legatură cu un anumit tip de comportament care include: inițiativă, organizarea și reorganizarea mecanismelor socio-economice și acceptarea riscului și a eșecului”.
Concluzia comună a studiilor legate de antreprenoriat a fost că toți antreprenorii de succes prezinta calități, precum: controlul interior, capacitatea de planificare, asumarea riscurilor, inovația, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independența. Această listă se află într-un proces de îmbunătățire continuă prin adăugarea de noi caracteristici.
În viziunea reprezentanților școlii behavioriste, cea care acordă cea mai mare atenție elementelor ce caracterizează antreprenorii, principalele aspecte care le sunt specifice sunt acelea de: inovatori, lideri, asumatori de riscuri, independenți, creatori, tenaci, energici, originali, optimiști, orientați spre rezultate, flexibili, materialiști.
Dupa natura juridica, in Romania, ca si in legislatia altor tari cu economia de piata, sunt reglementate urmatoarele forme antreprenoriale:
– Intreprinderi individuale, reglementate de Ordonanta de urgenta nr.44 din 2008;
– Societatile comerciale, reglementate de Legea nr. 31 din 1990.

Diferentele si asemanarile celor 2 forme de organizare sunt prezentate in continuare:

1 Personalitate juridica:

-Societatile comerciale au personalitate juridica

-Persoanele fizice autorizate nu au personalitate juridica

2 Tipuri de organizare:

*societati comerciale:

– Societati in nume colectiv
– Societati in comandita simpla
– Societati pe actiuni
– Societati in comandita pe actiuni
– Societati cu raspundere limitata

*persoane fizice:

– Persoane fizice autorizate (PFA)
– Intreprindere individuala (II)
– Intreprindere familiala (IF)

3 Patrimoniu:

*societati: Patrimoniu propriu de bunuri si capitaluri

*persoane fizice: Patrimoniu de afectatiune, parte a patrimoniului personal

4 Numar de activitati

*societati comerciale:Nu sunt limitate la un numar de activitati, denumite coduri CAEN

*persoane fizice:

– PFA-urile au dreptul sa desfasoare un numar de maxim 5 activitati
– II-urile au dreptul sa desfasoare un numar de maxim 10 activitati

5 Tipuri de activitati:

*societati: Pot fi autorizate sa desfasoare activitatile prevazute de Codul activitatilor economice national (CAEN)

*persoane fizice: Nu pot desfasura activitati specifice profesiilor liberale (experti contabili, avocati, notari publici, lichidatori judiciari, consultant fiscali) sau cele prevazute de legi speciale

6 Numar de salariati:

*societati: Nu sunt limitate la un numar maxim de salariati

*persoane fizice:

– PFA-urile au dreptul sa sa angajeze un numar de maxim 3 persoane
– II-urile au dreptul sa angajeze un numar de maxim 8 persoane

7 Mod de constituire:

*societati: Prin act constitutiv (statut) incheiat sub forma scrisa, inregistrat la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC)

*persoane fizice:

– PFA si II– prin cerere inregistrata la ONRC sau Primaria locala unde persoana isi are domiciliul
– IF – prin cerere si acord de constituire, incheiat intre membrii familiei

8 Subiectii:

*societati:

– Asociat/asociati (SRL)
– Actionari nominali sau nenominali (SCA, SA)

*persoane fizice

– PFA si II – persoana fizica insasi
– IF – membrii familiei

9 Reprezentant legal:

*societati –  Administratori (SRL) sau consiliul de administratie (SA), care pot fi sau nu si asociati ai societatii

*persoane fizice:

– PFA si II – persoana fizica insasi
– IF – reprezentant desemnat

10 Factori de productie:

*Societatile isi desfasoara activitatea folosind factorii de productie: munca, natura si capitalul (de bunuri si financiar)

*PFA, II si IF-urile isi desfasoara activitatea folosind in principal forta de munca si aptitudinile profesioanle

11 Cumul functii:

*Un asociat al unei SC poate fi si angajat al altei SC sau unui PFA/IF/II

*Un asociat al unui PFA, IF, II poate fi si angajat al altei forme de organizare

12 Perioada de infiintare:

*societati – 3 zile de la data depunerii la ONRC unde isi va avea sediul social SC a declaratiei tip pe proprie raspundere semnata de asociati, actionari sau directori

*persoane fizice – 3 zile de la data inregistrarii cererii la ONRC de catre titular sau Biroul de asistenta din cadrul Primariei

13 Calitate de asigurat

*Asociatii sau actionarii nu vor avea calitatea de asigurat in cadrul sistemelor publice de pensii sau sanatate, daca nu incheie contracte de munca in cadrul SC-ului la care sunt asociati/actionari

*Persoanele reprezentate de PFA, II si IF sunt asigurate in cadrul sistemelor publice de pensii si sanatate

14 Obligatia tinerii contabilitatii:

*SC-urile au obligatia de a tine contabilitatea in baza Legii 82/1991 a contabilitatii

*PFA, II, IF-urile nu au obligatia tinerii separate a contabilitatii, reprezentantii fiind responsabili de tinerea acesteia, intr-o forma simplificata

15 Sistem contabil:

*societati – Contabilitate in partida dubla

*persoane – Contabilitate in partida simpla

16 Sistem fiscal:

*societati – Sistem fiscal prevazut de Codul fiscal, care poate fi simplu sau complex, in functie de activitatile desfasurate, sediile detinute, persoanele asociate/actionare etc
Impozit direct datorat la bugetul statului: impozit pe profit (16%), impozit specific (domeniul hotelier si restaurante) sau impozit pe veniturile microintreprinderilor (1% sau 3%, in functie de numarul de salariati)

*persoane fizice – Sistem fiscal prevazut de Codul fiscal, simplificat (a se vede Declaratia unica)
Impozit direct datorat la bugetul statului: Impozit pe venit (10%).

17 Conditii pentru autorizare:

*societati – Asociatii/actionarii trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu, sa nu aiba inscrise date in cazierele judicare sau fiscale

* persoane fizice – Titularii trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu, sa nu aiba inscrise date in cazierele judicare sau fiscale

18 Sediu:

*societati – Sediu social si, optional, sedii secundare cu sau fara personalitate juridica

*persoane fizice – Sediu profesional si, optional, puncte de lucru, fara persoanalitate juridica

19 Facilitati pentru studenti (HG 166/2003)

*societati – Studentii care vor sa infiinteze o societate comerciala sunt scutiti de la plata:
– taxelor de inmatriculare si autorizare,
– tarifelor de asistenta,
– tarifelor de publicare in Monitorul Oficial partea a IV a,
– taxei de timbru pentru activitatea notariala, in cazul actelor a caror incheiere in forma autentica este obligatorie, mai exact cand printre bunurile subscrise ca aport in natura la capitalul social se afla un teren, cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a unora dintre ei pentru obligatiile sociale sau cand societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica,

daca indeplinesc 3 conditii:
– Sa urmeze cursurile unei institutii de invatamant superior acreditat din Romania;
– Sa fie cel putin in anul II de studiu si sa fi promovat, integral, la data solicitarii, toate cerintele prevazute de programa de invatamant al senatului institutiei;
– Sa nu fi indeplinit varsta de 30 de ani.

*persoane fizice – Studentii care vor sa infiinteze o afacere proprie sunt scutiti de la plata taxelor de inregistrare si autorizare, precum si a tarifelor de asistenta prestate de ONRC, daca indeplinesc 3 conditii:
– Sa urmeze cursurile unei institutii de invatamant superior acreditat din Romania;
– Sa fie cel putin in anul II de studiu si sa fi promovat, integral, la data solicitarii, toate cerintele prevazute de programa de invatamant al senatului institutiei;
– Sa nu fi indeplinit varsta de 30 de ani.

20 Gradul de libertate in prestarea activitatii:

*O SC poate desfasura activitati economice atat pentru persoane fizice, cat si juridice, nefiind limitata nici in sens minim, nici maxim de numar de clienti.

*Un PFA, II sau IF pot desfasura activitati economice atat pentru persoane fizice, cat si juridice, nefiind limitata nici in sens minim, nici maxim de numar de clienti.

Activitatea economica este prin sine o activitate antreprenoriala, care are ca scop obtinerea de profit/venit pentru membrii fiecarei forme de organizare, dar poate avea rezultate si asupra mediului social, in general, prin dezvoltarea spiritului inovativ, a cercetarii aplicate si producerii de noi bunuri/servicii pe piata, cat si a dezvoltarii mediului economic si ocuparii fortei de munca dintr-o anumita colectivitate.
Prin definitie, activitatea economica reprezinta, conform OYG 44/2004, o “activitate cu scop lucrativ, constand in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii”.
Delimitare intre persoana fizica si persoana juridica:
1. Persoana fizică este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca titular de drepturi și obligații civile. In desfasurarea continua, ocazionala sau temporara de activitati economice acesta va fi obligat prin lege sa solicite inregistrarea in una din formele de organizare prevazute de OUG 44/2008.
Patrimoniul de afectatiune detinut reprezinta o masa patrimoniala in cadrul patrimoniului personal al intreprinzatorului, reprezentand totalitatea drepturilor si obligatiilor afectate, prin declaratie scrisa sau acord de constituire.
2. Persoana juridică (sau persoana morală), organizata in baza Legii 31/1990, reprezintă un subiect colectiv de drept, adică un colectiv de oameni, care, respectând cerințele legale de fond și de formă pentru constituirea sa, este titular de drepturi subiective și obligații civile.
Persoană juridică este orice organizație care are o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul comunitatii.

Formele de organizare a activitatilor economice au, de asemenea, un sistem propriu de inchidere, in cazul decesului asociatilor/actionarilor/reprezentatilor, a vointei partilor ( prin dizolvare) sau a insolventei, stabilite de Legea nr.85 din 2014.
Intre perioada de inmatriculare si cea de inchidere, intreprinderea (SC sau PFA,II,IF) va avea obiect de activitate, va desfasura activitati economice, va incheia contracte cu diverse entitati (persoane – contracte de munca, societati comerciale si persoane fizice autorizate – contracte de prestari servicii sau livrare de bunuri).
Printre principalele obligatii (si cele mai apasatoare pentru antreprenorii corecti) se numara cea a platii debitelor la bugetele statului si a salariilor persoanelor angajate.
Precizam faptul ca la incheierea unui contract cu o terta parte nu exista praguri minime sau maxime pentru tarifele stabilite intre parti, ca si contravaloare a serviciilor prestate sau bunurilor livrate, in afara obligatiei fiscale de a vinde cu un profit minim.

La incheierea contractelor de munca este obligatorie incheierea acestora in forma scrisa, conform Codului muncii, si stabilirea unui salariu peste pragul minim pe economie.

Desi exista anumite zvonuri din care rezulta ca la nivelul Uniunii Europene se doreste impunerea unui salariu minim unic pentru toate statele membre, acest lucru ramane la latitudinea fiecarei tari, in Romania salariul minim brut tarifar actual fiind de 1.900,00 lei, urmand sa urce de la 01.01.2018 la 2.050,00 lei.
Romania este una din putinele tari care are salariul minim brut pe economie sub nivelul de 500 euro, in timp ce multe din produsele vandute sau serviciile prestate sunt de multe ori comparative cu cele din celelalte state membre ale Uniunii Europene. Acestea pot reprezenta atat avantaje, cat si dezavantaje in dezvoltarea mediului antreprenorial din tara noastra.
Cea mai utilizata forma de organizare antreprenoriala din Romania este Societatea cu raspundere limitata (SRL), care presupune limitarea raspunderii asociatilor la capitalul social din societate, daca pierderea eventuala nu i se datoreaza. Acestea se pot infiinta, conform documentatiei prezentate pe site-ul ONRC, in 3 zile lucratoare de la depunerea dosarului.
Societatile mari, corporatiste, care pot avea ca si actionari, atat actiuni la purtator (nenominale), cat si nominale, care pot fi cotate si la Bursa.
Diferentele intre cele doua tipuri de societati (SRL vs. SA) constau in modul de conducere, numarul de personal, aria de servire a clientilor, anvergura generala a afacerii.
Pentru antreprenorii incepatori se recomanda infiintarea unui SRL, acesta avand acces si la fonduri financiare nerambursabile guvernamentale (tip Start Up Nation) sau europene, in functie de domeniul de activitate, gradul de inovare, locatie si alte criterii specifice fiecarui program de finantare.
Cresterea culturii antreprenoriale este vitala pentru dezvoltarea economica si cresterea nivelului de trai al romanilor, avand in vedere ca suntem inca printre tarile in care sectorul bugetar are o insemnata incarcatura birocratica, iar inovarea adusa de antreprenori poate conduce la fluidizarea activitatii institutionale, prin cresterea gradului de informatizare si accesul mai rapid la informatii, autorizari si facilitati antreprenoriale. Pana la urma, fiecare din cele 2 sectoare, public si privat, pot colabora si conduce la o dezvoltare sustenabila, pe termen lung, in Romania.
Ca argument, aducem faptul ca numarul societatilor comerciale si a persoanelor fizice autorizate care au intrat in insolventa este in scadere cu 2,93% fata de primele sapte luni ale anului trecut, adica un numar de 5.237 societati si PFA-uri (in special in domeniul comertului, cu ridicata sau cu amanuntul, si a reparatiilor autovehiculelor si motocicletelor).
In schimb, numarul societatilor comerciale si a PFA-urilor care au fost suspendate sau dizolvate (din initiativa asociatiilor si nu a datoriilor catre creditori, ca in cazul insolventei) a crescut alarmant, cu 25,98%, ajungand la 10.948,00 astel de entitati economice, in primele 7 luni ale anului 2018. Un aspect major il reprezinta si dificultatea in gasirea de personal calificat in diferite domenii de activitate, care determina conducerea acestor societati sa nu isi poata desfasura activitatea in mod profitabil.
Aceasta conduce la concluzia ca factorii care conduc la dezvoltarea antreprenoriatului in tara noastra trebuie dezvoltati prin educatie, cresterea facilitatilor financiare si fiscale si cresterea interesului pentru munca in Romania.

Bibliografie:
1. Legea 31 din 1990 privind societatile comerciale;
2. Ordonanta de urgenta nr. 44 din 2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale;
3. Hotararea Guvernului nr. 166 din 2003 privind acordarea unor facilitati fiscal studentilor care doresc sa infiinteze o afacere proprie;
4. Legea nr. 82 din 1991 a Contabilitatii;
5. Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal;
6. Legea nr.53 din 2003 privind Codul muncii;
7. https://www.onrc.ro/index.php/ro/;
8. http://www.aippimm.ro/;
9. https://www.wikipedia.org/;
10. https://www.fiscalitatea.ro/numarul-insolventelor-in-scadere-cu-239-in-timp-ce-suspendarile-si-dizvolarile-au-cresteri-alarmante-18731/.

Expert contabil
Ec.Paula Cobzaru

Contabilitatea a aparut din cele mai vechi timpuri, odata cu economia de subzintenta a comunei primitive, cand oamenii antici isi notau pe desene rupestre cate animale au vanat si cate au  mancat, cate piei au jupuit si cate haine au rezultat.

Primele numaratori au avut loc prin gravura in pesteri, sfori inodate, crestaturi pe oase, pe peretii oaselor, pe tablite de argila, papirus, care tineau primele socoteli “scriptice” la ceea ce avea sa fie tinerea evidentei numerice a averii de mai tarziu.

In vremurile acelea resursele erau excedentare faţă de necesitati, contabilitatea cunoscand o evoluţie lenta, deoarece cateva forme primitive de inregistrare erau suficiente pentru a satisface cerintele contabile ale vremii.

Pe masura insa ce oamenii s-au inmultit, zonele au devenit mai sarace in resurse, numarul animalelor salbatice s-a redus, a aparut necesitatea cultivarii pamantului si a imblanzirii animalelor, iar pentru a se mentine un anumit stoc de hrana pentru supravietuire si necesitatea evidentierii recoltelor si a turmelor, pastorii isi ,,numarau turmele gravand linii verticale pe bucati de lemn”.

Treptat, pe masura ce agricultorii au început sa devina eficienti, surplusul de recolte a dat nastere muncii specializate, comertului si primelor tipuri de bresle.

Primele elemente de contabilitate au fost descoperite in perioada de formare a primelor civilizatii, datand de prin anii 8000–1000 i.e.n., si au constat in mici bucati de lut, in zona orasului Jerihon, unde s-au consemnat rezultatele culturilor agricole, bucati de lut ce aveau un rol atat in calcularea cantitatilor de bunuri, cat si ca suport de stocare a datelor, bucati de lut care se prezentau in forme variate si se atribuiau unui anumit bun.

In timpul dezvoltarii comertului, nevoile micilor producatori si negustori de a-si tine socotelile au evoluat, atat in spatiu, cat si ca mod de reflectare a acestora.

Prin diviziunea muncii, fiecare persoana devine capabila sa desfasoare o anumita activitate, care nu ii asigura toate bunurile de care avea nevoie pentru existenta. Astfel, a aparut trocul ca prima forma de schimb a marfurilor intre oameni.

Insa, in timp, negustoriii si producatorii individuali au considerat tot mai utila aparitia unor bunuri care sa faciliteze comertul si sa reprezinte unitati de masura a acestor schimburi, la inceput prin utilizarea unor obiecte de valoare (aur, argint, bronz). Aparitia primelor monede (cu valoare intrinseca la inceput, dupa care au fost inlocuite cu materiale fara valoare intrinseca, avand rol doar de schimb) in  comunitatile care le-au acceptat pentru “trocul” cu diverse bunuri a dus la gasirea unui numitor comun pentru procurarea bunurilor pe care fiecare pesoana nu le putea produce in propria gospodarie.

In Evul mediu, producerea bunurilor s-a organizat in bresle, ceea ce a condus la largirea ariei de comert si modului de incasare a bunurilor produse si vandute. Negustorii nu mai incasau toate produsele cu monezi pe loc, in momentul tranzactiei.

Pentru a-si vinde produsele, meseriasii s-au vazut nevoiti sa accepte ca anumite produse sa fie vandute la o anumita data, fara ca si contravaloarea acestora sa fie incasata la aceeasi data. Astfel a  aparut un interval de timp intre data producerii sau vanzarii bunurilor si incasarea contravalorii acestora.

Pana la începutul mileniului II e.n., regatele erau în curs de consolidare si se caracterizau prin relatii de vasalitate. Această perioada a fost una de regres pentru civilizatiile europene, datorita decaderii Imperiului Roman, restrangerii comertului si faramitarii averilor, ceea ce a dus la o evolutie lenta a contabilitatii, localizata de regula la nivelul unor institutii de ordin religios. Conform documentelor arheologice, primul principe european care a introdus un sistem permanent de administrare şi raportare a fost Carol cel Mare. El a impus un sistem de raportare a averilor legale, inregistrarea platilor si incasarilor in registre separate, inventarierea anuala a domeniilor regale.

Odata cu relansarea dezvoltarii economice si crearea unor state si ordine cavaleresti, ordinele religioase incep sa capitalizeze avere şi sa exercite influente pozitive in dezvoltarea metodelor de gestionare. Un asemenea ordin a fost cel al Cavalerilor Templieri, care s-a întins din Europa până în Orientul Apropiat, unde a devenit o mare putere financiara, bancherul regilor, papilor, persoanelor particulare. Contabilitatea lui prezenta forme rudimentare de partida dubla, in ceea ce priveste clientii si casieria.

De pilda, din 100 de galbeni, 50 sunt ai noştri, 50 ai Franţei sau, din 1000 de galbeni, 500 sunt în casierie, iar 500 sub forma de imprumut. Datorita acumularii de putere si bogatii, ceea ce a constituit un pericol pentru Franta, Ordinul Cavalerilor Templieri a fost lichidat în 1314, din ordinul regelui Filip cel Frumos.

In Evul Mediu, se „accentueaza diviziunea sociala a muncii, apar manufacturile, se intensifica afacerile comerciale, financiare şi bancare, ceea ce a determinat perfectionarea metodelor si tehnicilor contabile preluate de la: romani, greci, egipteni, tehnici contabile, care nu mai corespundeau cerintelor vremii” . In aceasta etapa, s-a trecut ,,de la simplele insemnari, la contabilitatea memoriala, contabilitatea in partida simpla si in partida dubla” .

In contabilitatea memorială toate operaţiile se inregistrează intr-un registru unic, în ordine cronologica. Contabilitatea memoriala a aparut in secolul al XIII-lea, la bancherii florentini, si s-a generalizat apoi in alte orase, precum Venetia, Milano, Roma, unde ea inregistra si operatiile cu firmele din alte orase. Această contabilitate (memoriala) nu oferea o imagine corespunzatoare asupra operatiunilor economice mai complexe, ceea ce a determinat separarea memorialului în doua registre cu destinatie speciala: unul in care se inregistrau miscarile de numerar si marfuri si altul in care se inregistrau creantele si datoriile.

Treptat, tehnicile contabile au evoluat „catre contabilitatea în partida simpla, caracterizata prin nasterea conturilor in calitate de ansambluri contabile coerente atasate unui tip de operatii”. Contabilitatea in partida simpla utilizeaza fisele conturilor, cu ajutorul carora se grupeaza pe persoane si bunuri operatiile din memorial, iar ansamblul fiselor de conturi se tine cu ajutorul unui registru denumit maestru; principiul de inregistrare in fisele de conturi este: cel ce primeste ceva si are sa dea este debitor, cel ce da ceva si are sa ia este creditor (fara a exista legaturi intre conturi).

Ea se caracterizeaza prin predominanta conturilor de persoane, marfuri, creante, datorii si utilizarea debitului si creditului contului. Contabilitatea in partida simpla a fost incapabila sa reflecte ansamblul relatiilor economice intre partenerii de afaceri, provenienta rezultatelor, corespondenta intre conturi; de aceea, ea a fost supusa unui proces continuu de perfectionare si dezvoltare; tinând cont de practicile contabile ale vremii, a evoluat spre partida dubla.

Pe baza practicilor vremii, s-a constatat ca, în urma vanzarilor de marfuri, între contul clientului cumpărător şi contul de mărfuri se stabileşte o relatie, in care contul clientului creste, iar contul de marfuri scade cu aceeasi sumă, ceea ce a dus la crearea de conturi pentru elemente patrimoniale, iar in jurnale s-a generalizat scrierea pe articole, trecandu-se contul debitor in stanga, iar contul creditor in dreapta.

Primul care  a surprins in mod stiintific acest aspect a fost Luca Bartolomeo di Pacioli, din Italia, in Epoca renasterii, considerat ca fiind parintele contabilitatii in partida dubla.

Luca Pacioli a devenit cunoscut drept parintele contabilitatii datorita lucrarii „Summa di Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita”, in care considera ca obiectul contabilitatii este „tot ceea ce dupa parerea negustorului îi apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si mărunte in ordinea in care au avut loc.”

In alte lucrari ale sale, Luca Pacioli a detaliat metodele corecte de utilizare a registrelor, adaugand o precautie prin care nici o persoana nu ar trebui sa isi termine ziua de lucru înainte de a pune de acord coloanele de debit și credit.

Pe langa acestea, a detaliat si alte teme, cum ar fi etica în contabilitate și Regula 72, o metoda de determinare a beneficiilor economice.

Pacioli a fost un mare om de cultura Italian, studiind diverse domenii de stiinte si arte, iar in urmatorii ani s-a mutat in Milano, unde a colaborat si l-a invatat matematica pe Leonardo da Vinci, pe care il descria ca „excelent pictor, arhitect și muzician, un om daruit cu toate virtutile.”

Contabilitatea în partida dubla, ca piatra ei de temelie, pusa de Luca Pacioli, presupunea urmatoarele registre:

• Strata, in care se inregistrau zilnic operatiile, sub forma de articole contabile;
• Maestrul, in care se utilizau partizi pentru fiecare cont utilizat;
• Inventarul, in care, la finele fiecărui an, erau centralizate averea şi datoriile.

Dupa publicarea lucrarii lui Pacioli, contabilitatea în partida dubla s-a raspandit treptat in Europa Occidentala: din Italia in Germania, Franţa, Portugalia, Olanda si apoi în Marea Britanie, pe masura ce comertul se deplasa de la Mediterana catre Atlantic.

Partida dubla nu cunoaste ,,o dezvoltare a tehnicilor sale, ci mai ales o larga raspandire, pe masura ce tot mai multe companii se îmbogateau si isi diversificau activitatea”, iar elemente importante din contabilitatea moderna (cum ar fi situatiile financiare, evaluarea activelor, calculul profitului si calculatia costurilor) nu se regasesc in lucrarile publicate pana în 1850.

In concluzie, in perioada Evului Mediu si secolul al XIX-lea s-a trecut de la simplele insemnari la o contabilitate memoriala, la cea în partida simpla si la contabilitatea in partida dubla, neexistand o continuitate intre contabilitatea antica si contabilitatea medievala.

Contabilitatea memoriala avea la baza registrul memorial, in care se inregistrau evenimentele contabile, contabilitate care a reprezentat primul sistem de contabilitate. Contabilitatea în partida simpla avea la baza raporturile dintre intreprinderi si terti, conform principiului: primirea unei valori se înregistra în debitul contului deschis persoanei, iar restituirea valorii in creditul aceluiasi cont.

Contabilitatea în partida dubla a fost produsul unei evolutii progresive a practicilor contabile in partida simpla a afacerilor, si nu ca rezultat al unui demers didactic sau stiintific; partida dubla implica inregistrarea unei transactii pe de o parte in debitul unui cont, iar pe de alta parte in creditul altui cont.

Odata cu extinderea organizarii afacerilor in societati pe actiuni, in secolul al XIX-lea si apoi in secolul al XX-lea se generalizeaza practica intocmirii bilantului si a contului de profit şi pierdere, avand in vedere faptul ca administratorii erau in unele cazuri obligati prin lege sa-si informeze periodic actionarii asupra patrimoniului si asupra gestionarii patrimoniului.

Din evolutia contabilitatii in aceasta etapa, apar o serie de teorii care, incercand sa explice pe baze stiintifice inregistrarile în conturi, sa evalueze practicile contabile, au contribuit la progresul contabilitatiii.

Germenii teoriilor contabile stiintifice au aparut in primele decenii ale secolului al XX-lea, si amintim in acest sens:

– aparitia in anul 1934 a principiilor contabile general acceptate (US GAAP) în SUA, ca raspuns la criza din anii ’30, prin care se cerea ca situatiile financiare americane să prezinte fidel patrimoniul si rezultatele acestuia, in conformitate cu aceste principii;

– apariţia pe continentul european a planului contabil (in Germania, primul plan contabil a fost elaborat de Schmanlenbah în 1927), care cuprindea o lista cadru de conturi organizate intr-un sistem integrat, plan care a avut o influenţă notabilă asupra reglementărilor contabile în Europa.

In Romania contabilitatea s-a dezvoltat, ca o disciplina stiintifica distincta, in cadrul stiintelor economice, fiind legiferata atat la nivel national, cat si international, in diversele epoci prin care a trecut tara noastra.

In perioada secolelor al XVIII –lea si al XIX-lea apar primele scrieri contabile, si anume:

• Codicele Vistieriei Moldovei, din anii 1777, 1786, 1798, 1804, in care se reflecta situatia economica a perioadei respective.
• Regulamentul Organic, prin care in Tarile Romane a fost introdusa obligatoriu contabilitatea publica, in vederea controlarii averii statului; s-au separat bugetul si finantele statului de cele ale domnitorului, in vederea realizarii unui control efectiv asupra autorizarii bunurilor si banului public.

In 1864, la Galati si Bucuresti se înfiintează scoli de contabilitate. In invatamantul superior, contabilitatea a fost predata pentru prima data de către profesorul Ion Ionescu de la Brad, în 1870, prin lucrarea , Lectiuni elementare de agricultura, iar primul curs cu caracter contabil a fost scris in 1873.

In perioada interbelica, dupa indelungi dezbateri si organizari preliminare ale economistilor de frunte ai tarii, are loc infiintarea Corpului de contabili autorizati si experti contabili in Romania, aprobat prin lege si promulgat de Regele Ferdinand prin Decretul regal nr.3036 din 13.07.1921.

Dupa instaurarea regimului comunist, libera intiativa este inlocuita de economia dirijata, lucru care se rasfrange, inevitabil, si asupra profesiei contabile, o profesie liberala prin excelenta.

In anul 1947 s-a înfiintat Consiliul permanent al normarii contabilitatii, iar Ministerul Finantelor va coordona de acum inainte intreaga metodologie a normarii contabile.

In anul 1948 are loc nationalizarea principalelor mijloace de productie, astfel încat centralizarea tuturor comenzilor economice devine operanta suta la suta. In aceste conditii, existenta unui Corp al contabililor independenti devenea aproape imposibila.

Peste numai trei ani, in urma Hotararii nr.201 din 8 martie 1951 a Consiliului de Ministri, condus de dr. Petru Groza, Marea Adunare Nationala emite Decretul nr.40 din 10 martie 1951, prin care se desfiintează Corpul Contabililor Autorizati si Expertilor Contabili.

Imediat dupa inlaturarea regimului comunist, în anul 1992, a fost infiintata asociatia Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizați din Romania. In anul 1994, in baza Ordonanței Guvernului nr. 65 din 19 august 1994, a fost reinfiintat Corpul Experților Contabili si Contabililor Autorizați din România, ca persoana juridica de utilitate publica si autonoma, cu rol esential in gestionarea profesiei si in pregatirea profesionistilor contabili.

Dependenta de organismele de normalizare contabila internationala a determinat aderarea CECCAR la Federatia Internatională a Contabililor – IFAC si la Federația Expertilor Contabili Europeni – FEE, CECCAR avand in prezent peste 40.000 de membri.

Din punct de vedere al profesiilor liberale, are loc infiintarea si altor organisme profesionale, precum – CAFR (Camera Auditorilor Financiari din Romania), ce reglementează activitatea de auditor financiar; CCF (Camera Consultantilor Fiscali), care se ocupa de propunerile legislative si armonizarea activitatii fiscale; UNPIR (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania), care reuneste activitati judiciare si extrajudiciare privind insolventa societatilor comerciale si care se afla in interdependenta cu disciplinele juridice.

In Romania profesia contabila este puternic legiferata de institutiile statului (ca si in Franta, de exemplu), insa, ca si in statele liberale din punct de vedere al reglementarii contabile (UK, USA), aceasta se afla la interferenta cu alte discipline economice precum fiscalitatea, statistica, micro si macro economia, dar si cu stiintele juridice (mai ales in cee ace priveste raspunderea juridical a creditorilor).

Astfel, un impact major il are aparitia Legii contabilitatii nr. 82 din 1991, prin care s-a stabilit un plan nou de conturi si un sistem de raportare financiara de inspiratie franceza.

Dupa anii 2000 are loc trecerea treptata la armonizarea contabilitatii cu Directivele Europene si Standardele Internationale prin OMFP (94/2001, 306/2002, 1876/2003, 3055/2009), prin care se creeaza un cadru conceptual contabil de inspiratie anglo-saxona si se armonizeaza sistemul de raportari financiare, in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara.

Un rol important in reglementarea contabila il are si Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1802 din 29 decembrie 2014  pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate (care inlocuieste Ordinul 3055/2009 de mai sus), in care se actualizeaza Planul de conturi actual la noile cerinte economice.

In concluzie, aparitia si evolutia contabilitatii a avut loc in etape istorice distincte, in functie de evolutia economiei din acele perioade. In ceea ce priveste contabilitatea in partida dubla, aceasta a fost produsul unei evolutii progresive a practicilor contabile in partida simpla a afacerilor si nu un rezultat al unui demers didactic sau stiintific.

In Romania, datorita faptului ca statele romane au fost sub conducerea unor imperii puternice si s-au unit tarziu, etapizat, precum si a perioadei comuniste din secolul al XX-lea, economia capitalista si afacerile au aparut si au evoluat mai tarziu ca in vestul Europei, iar contabilitatea, ca practica si apoi ca stiinta, s-a dezvoltat mai greu, abia din secolul al XIX-lea.

Bibliografie:

1. M.Dragan, Bazele contabilitatii, Editor „Contconsult – The European Audit”, 1995;
2. Michel Capron, Contabilitate în perspectivă, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994;
3. Niculae Feleagă, Contabilitate comparată, Bucureşti, Ed. Economică, 1997;
4. Daniela Calu, Istorie şi dezvoltare contabilă în România, Bucureşti, Ed. Economică, 2005;
5. Radu Dorin Lenghel, Repere ale evolutiei contabilitatii, Univ.Crestina Dimitrie Cantemir Bucuresti – Facultatea de Stiinte Economice Cluj-Napoca;
6. ceccar.ro;
7. ccfiscali.ro;
8. cafr.ro;
9. unpir.ro;
10. mfinante.ro;
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate_%C3%AEn_partid%C4%83_dubl%C4%83;
12. http://www.humanistica.ro/anuare/2012/Continut/20.Lenghel.pdf;
13. http://contabilul.manager.ro/a/20197/trecerea-de-la-contabilitatea-in-partida-simpla-la-contabilitatea-in-partida-dubla-care-e-procedura.html;
14. wikipedia.org;
15. https://www.investopedia.com/terms/g/gaap.asp.

Expert contabil

Ec.Paula Cobzaru

Avand in vedere amploarea pe care a luat-o domeniul constructiilor noi, in speta cele de locuinte, in ultimii ani in Romania, prezentam un caz mai special al unor vanzari de terenuri plus constructii care se impun din punct de vedere fiscal cu cota redusa de TVA 5% si vanzarea unor terenuri libere de constructii, scutite de TVA, conform Codului fiscal – Legea 227/2015, aplicabil de la 01.01.2016.

Precizez faptul ca domeniul imobiliar ridica numeroase semne de intrebare, atat constructorilor, notarilor publici care oficializeaza contractele de vanzare cumparare si transferul dreptului de proprietate, cat si institutiilor statului, precum ANAF sau instantele care trebuie sa decida de multe ori astfel de spete, insuficient legiferate, legat de complexitatea si multitudinea cazurilor din realitate.

In speta de fata un PF inregistrat in scopuri de TVA, constructor de locuinte tip teren plus constructii, parter si mansarda, obtine autorizatii de contruire, construieste si vinde in baza contractelor de vanzare cumparare incheiate la notar 15 ansambluri de locuinte, cu cota de TVA redusa 5%, conform art. 291, alin.(3), lit.c). O alta persoana fizica, de aceasta data neinregistrata in scopuri de TVA, vinde acelorasi 15 cumparatori terenuri liber de constructii, in baza altor contracte de vanzare cumparare incheiate de notar. Precizam faptul ca la art. 292 alin.(2) lit.(f) se specifica ca sunt scutite de TVA “livrarea (…) oricaror altor terenuri”, fiind exceptate terenurile construibile.

La PF-ul inregistrat in scopuri de TVA, dupa vanzarea celor 15 ansambluri de terenuri si locuinte, s-a efectuat o inspectie fiscala de catre ANAF – persoane fizice, care reincadreaza vanzarea acestora la cota unica de TVA 19%, considerand ca in mod real este vorba de o tranzactie artificala, definite in Normele metodologice la Codul fiscal, pct.4, astfel:

“4. În sensul prevederilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, prin tranzacție fără scop economic se înțelege orice tranzacție/activitate care nu este destinată să producă avantaje economice, beneficii, profituri și care determină, în mod artificial ori conjunctural, o situație fiscală mai favorabilă. În situația reîncadrării formei unei tranzacții/activități pentru ajustarea efectelor fiscale se aplică regulile de determinare specifice impozitelor, taxelor și a contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal”.

La art. 11 Cod fiscal se stipuleaza: “(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității.

Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta”.

Initial, loturile de terenuri au fost achizitionate de PF-ul inregistrat in scopuri de TVA, care conduce contabilitate in partida simpla conform legii si care construieste imobilele, impreuna cu persoana fizica care detine la data vanzarii terenuri libere de constructii, prin aceleasi contracte de vanzare cumparare, dupa care urmeaza dezlipirea loturilor si obtinerea de certificate de urbanism pentru loturile reunite ale ambilor proprietari (loturile reunite sunt prevazute si in Documentatiile Tehnice pentru Obtinerea Autorizatiilor de Constructii DTAC, care urmaresc si realizarea unor cai de acces si incadrarea in planul urbanistic aprobat, prin loturile reunite). In autorizatiile de constructii se aproba constructiile locuintelor respective, care se incadreaza in limita a 120 mp suprafete utile, fara a se face trimitere la suprafele de teren aferente.

Un alt argument al ANAF este acela ca art.546 Cod Civil: “(1) Bunul care a fost destinat, in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii economice a altui bun si care a fost instrainat, in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii economice a altui bun este accesoriu atat timp cat satisface aceasta utilizare. (…) (3) Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a bunului principal, inclusiv in caz de instrainare sau de gravare a bunului principal”. Nu poate exista locuinta fara cale de acces, ceea ce demonstreaza unicitatea operatiunii.

Prin urmare, ANAF, in urma Raportului de inspectie fiscala si a Deciziei de impunere aferente impoziteaza cu TVA  unica 19% contractele de vanzare cumparare a terenurilor plus constructii in care vanzarator este PF-ul inregistrat in scop de TVA, stabilindu-i creanta suplimentara principala de plata TVA aproximativ 100.000 euro, plus majorari si penalitati de nedeclarare, dar nu ia in calcul si vanzarea de catre persoana nerinregistrata in scopuri de TVA a terenurilor suplimentare, ca parte a tranzactiilor vazute ca unitare.

La cele stabilite de Organul fiscal, PF-ul inregistrat in scopuri de TVA face contestatie, care se solutioneaza cu acelasi rezultat, decizie la care vanzatorul face atac prin avocatul acestuia la Tribunalul din raza sa de jurisdictie, in termenul legal de 6 luni.

Ca expert contabil, m-am confruntat cu multe spete fiscale, unele mai clare si altele mai putin clare din punct de vedere al termenilor analizei si rezultatului obtinut.

In problema de fata notarii publici au un aport foarte important, fiind ei insisi juristii care incadreaza initial o tranzactie cu o anumita cota de TVA, urmand ca economistii, contabilii sau organele fiscale sa le analizeze si sa realizeze descarcarile din gestiune a bunurilor vandute si verificare conditiilor pentru incadrarea fiscala a tranzactiilor derulate prin contractele de vanzare cumparare.

Pentru rezolvarea spetei de fata pornim de la art. 291, alin.(3), lit.c) Cod fiscal, care prevede urmatoarele conditii pentru ca vanzarea de locuinte sa fie incadrate la cota redusa de TVA 5%:

“c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. în sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;
2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;
3. livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m², exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 m², inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. în cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 m², inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

(i) În cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

(ii) În cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%”.

 Rezulta din articolul de mai sus ca cele 4 conditii de indeplinit de vanzator pentru ca un contract sa fie poata fi taxat cu TVA cota redusa de 5% sunt:

1. Locuinta sa aiba o suprafata utila de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodaresti;
2. Terenul pe care este construita locuinta, inclusiv amprenta la sol a locuintei, sa aiba o suprafata de maximum 250 mp;
3. Valoarea locuintei si a terenului pe care e construita sa nu depaseasca suma de 450.000,00 lei;
4. La momentul vanzarii locuinta sa poata fi locuita ca atare.

La aceasta se adauga conditia simultana ca si “ (5) Cumpărătorul trebuie să pună la dispoziția vânzătorului, cel mai târziu până la momentul livrării bunului imobil, o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 291 alin. (3) lit. c) pct. 3 subpct. (i) și (ii) din Codul fiscal, care se păstrează de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5% (Norme metodologice Cod fiscal)”.

Aceste conditii sunt indeplinite in cele 15 contracte de vanzare cumparare a locuintelor si terenurilor aferente, luate separate (neincluzand adica terenurile libere de constructie ale persoanei fizice neimpozabile, vanzatoare la aceiasi clienti).

Legea locuintei nr.114/1996 prevede faptul ca o locuinta trebuie sa indeplineasca, ca si tot unitar, unele conditii mininale, precum cele prevazute la art.2 lit.a), respectiv: “Construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii”.

Prin urmare, este absolut vital sa beneficieze si de cale de acces, pentru a putea fi in plus locuita ca atare, conditie specificata si de Codul fiscal (conditia a patra a vanzatorului).

Analizand Codul fiscal, art. 281 privind faptul generator al TVA prevede ca :

„(1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor (…).

Pentru bunurie corporale, cele imobile in speta, faptul generator, este, conform pct.6 din acelasi articol, data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar.

Prin urmare, faptul generator al TVA, in cazul bunurilor imobile, intervine la data transferului dreptului de proprietate, care este prevazut in contractul de vanzare cumparare dintre parti.

Ca exceptie, daca inaintea incheierii contractului se emite o factura de avans, aceasta reprezinta data la care TVA devine exigibila la bugetul statului, urmand ca ulterior, adica in momentul incheierii contractului sa se efectueze regularizarea TVA. De exemplu, daca o factura de avans a fost emisa cu TVA 19%, iar contractul de vanzare cumparare intruneste conditiile pentru aplicarea cotei reduse de TVA, se va proceda la stornarea facturii de avans si aplicarea TVA redusa pentru toata valoarea contractului.

Din perspectiva tranzactiilor artificiale, respectiv a sectionarii unor contracte de vanzare cumparare pentru a obtine anumite avantaje fiscale (respectiv incadrarea in cota redusa de TVA de 5%), prin impartirea valorii terenurilor in asa fel incat contractele de vanzare principale sa beneficieze de TVA 5%, trebuie mers pe firul invers al problemei. Aceasta ar presupune ca tranzactia de vanzare cumparare este incheiata atat in baza unui contract de vanzare cumparare pentru un teren plus constructie, in limita a 250 mp, la care se adauga un alt contract de vanzare teren, care ar duce la o suprafata totala de teren mai mare de 250 mp, ceea ce ar presupune impozitarea cu aceeasi cota de TVA (de 19%) a intregului ansamblu de bunuri imobile (teren si constructie), respectiv cu TVA 19%.

Amintim ca in situatia de fata dreptul de proprietate asuprea terenurilor (pe care au fost obtinute autorizatii de constructii si au fost edificate constructii) a fost divizat intre un platitor de TVA si un neplatitor de TVA. Intregirea operatiunii divizate artifical ar presupune, deci, ca intreaga operatiune, desi contractele de vanzare cumparare au avut loc la date diferite (presupuse anume pentru sustragerea de la buget a TVA), sa fie impozitate cu cota unica de TVA de 19%. S-ar considera ca operatiunea in sine, in totalitatea sa, determina faptul generator al TVA, de 19%.

In Hotararea Curtii de Justitie UE din 2011 in cazul C180/2010 se concluzioneaza faptul ca :

“Dacă, (…) această persoană, în vederea realizării vânzărilor (…), ia măsuri active de comercializare a terenului prin utilizarea unor mijloace similare celor adoptate de un producător, de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, (n.n. chiar daca initial aceasta persoana actioneaza doar ca un proprietar de terenuri), această persoană trebuie considerată că exercită o „activitate economică” în sensul articolului menționat și, în consecință, trebuie considerată persoană impozabilă în scopuri de taxă pe valoarea adăugată”.

Din cele de mai sus ar rezulta ca tranzactiile de vanzare-cumparare a constructiilor si terenurilor ar intra in sfera aceleasi activitati economice si intreaga operatiune ar trebui taxata cu taxa pe valoare adaugata, chiar daca initial proprietarul de terenuri liber de constructii actioneaza doar ca un proprietar de teren. Se presupune, in plus, ca Cererea pentru autorizatia de constructie sta la baza acestei presupuneri.

Aceasta presupunere ar anula Raportul de inspectie fiscala, a Deciziei de impunere AJFP, precum si a Deciziei Serviciului Solutionare Contestatii si impunerea cu TVA 19% a tuturor contractelor de vanzare cumparare incheiate de cei 15 cumparatori cu vanzatorii acestora. Acest aspect ar fi insa in contradictie cu situatia fiscala a vanzatorului neplatitor de TVA.

In plus, cota redusa de TVA 5% introdusa prin OUG 200/2008, in contextul politicii sociale, la acea data, a avut drept scop : “prevenirea propagarii efectelor crizei economice mondiale in Romania, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata” si nu numai posibilitatea ca persoane cu venituri reduse sa poata avea acces la o locuinta proprietate personala, in conditiile impuse privind limitele de suprafete. Acest fapt duce la concluzia ca prin aceasta facilitate fiscala s-a dorit stoparea crizei economice in Romania si cresterea economica in general, prin posibilitatea oferita constructorilor de a dezvolta locuinte si a le putea vinde la preturi finale mai accesibile. Acesta este un aspect care duce la cresterea vanzarilor imobiliare in general, a dezvoltarii sectorului de activitate de constructii, respectiv prin producerea de materiale de constructii, oferirea de locuri de munca si cresterea Produsului Intern Brut, in general.

Din punct de vedere al cumparatorului, acesta nu este limitat sa nu mai detina nici o locuinta, la momentului incheierii contractului de vanzare cumparare de locuinta, ci de a nu mai fi achizitionat nici o locuinta cu cota redusa de TVA de 5% pe teritoriul Romaniei, cumparatorul/cumparatorii putand fi si cetateni straini, ceeea ce nu tine cont neaparat de situatia financiara precara a acestuia.

Trebuie adaugata si optiunea cumparatorului de a achizitiona o locuinta cu terenul aferent acesteia. Optiunea acestuia este o limita foarte subiectiva in ceea ce priveste achizitia unei suprafete mai mari sau mai mici de teren. Acesta nu a fost constrans sa cumpere un teren plus constructie in limita totala a terenului de 250 mp, dar a avut posibilitatea sa achizitioneze si alte suprafete de teren, care in cazul de fata sunt scutite de TVA, ceea ce nu s-ar aplica in cazul in care tranzactia ar fi unica si artificial divizata.

Prin urmare optiunea cumparatorului este de a achizitiona o locuinta cu facilitatile oferite de TVA redus de 5% si, in subsidiar, optiunea de a avea cale de acces ceea ce face ca locuinta sa poata fi locuita ca atare la momentul achizitiei (una din cele 4 conditii ale vanzatorului).

Acesta are dreptul, in plus, de a achizitiona si alte imobile sau terenuri, la care nu se mai aplica cota redusa de 5% (de care nu poate beneficia decat la o singura achizitie), in regimul de TVA specific acelor operatiuni.

Aceste aspect conduce la concluzia ca, desi autorizatiile de constructie au fost emise, in mare parte, pe numele ambilor beneficiari (fara a avea specificate suprafetele de teren, ci doar pe cele construite), terenurile au fost divizate, inainte de data achizitiilor finale, in asa fel incat anumite persoane puteau fi indreptatite sa cumpere terenurile plus constructii cu cota de 5% si alte persoane loturile de teren libere de constructii.

Avand in vedere ca Agentia de Administrare Fiscala considera ca vanzarile de terenuri libere de constructii sunt operatiuni secundare tranzactiilor de vanzare cumparare de teren plus constructii cu TVA 5%, primele operatiuni ar trebui impuse cu cota de TVA aferente tranzactiilor principale sau ar trebui considerate livrari separate, principale, de asemenea.

Considerand, insa, ca fiecare operatiune reprezinta o tranzactie separata de bunuri imobile, Codul fiscal prevede ca terenurile libere de constructie sunt scutite de TVA la vanzare, asa cum am mai precizat mai sus.

Prin urmare, speta ramane la latitudinea instantelor nationale, asa cum precizeaza Cauza C-349/1996 a CJUE, care prevede ca :

“Este de competența instanței naționale să stabilească, (…) dacă operațiuni precum cele în cauză în acțiunea principală trebuie să fie considerate, în scopul taxei pe valoarea adăugată ca cuprinzând două livrări independente și anume o livrare de asigurări scutite şi un serviciu de înregistrare de card impozabil, sau dacă una dintre aceste două livrări este sursa principală, la care cealalta este auxiliară, astfel încât aceasta primește același tratament fiscal ca livrarea principala”.

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, la art. 6 alin. (1) arată că:

“Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului”.

Rezulta, deci, ca prin vanzari separate de terenuri plus constructii si terenuri libere de constructii nu se perturba planurile urbanistice zonale.

In Adresa MFP 667948/20.03.2014 adresata Uniunii Nationale a Notarilor din Romania, in contextul existentei unor surse inepuizabile de spete comerciale, care nu sunt sau nu pot fi suficient legalizate fiscal, se aduce ca punct de vedere ca  “o operaţiune unică din punct de vedere economic nu ar trebui divizată artificial pentru a nu afecta funcţionalitatea sistemului taxei pe valoare adaugată în sensul art. 11 alin. (1) teza II Cod fiscal (n.n.: este vorba de vechiul Cod fiscal, respectiv Legea 571/2003) şi interpretată conform art. 6 Cod de procedură fiscala”. Se mai continuă că în acest context nu are relevanţă dacă se percepe un singur preţ pentru întreaga operaţiune sau dacă sunt percepute preţuri diferite, pentru a se concluziona că în cazul livrării unei locuinţe definită de art. 140 alin. (2¹), respectiv în valoarea de 380.000 lei, cota de 5% se va aplica asupra valorii totale (in speta analizata fiind vorba de vanzarea unor constructii considerate sau nu anexe vanzarii principale, adica inclusiv a boxei şi a locului de parcare sub/suprateran), in cazul nostru s-ar aplica cota de 19% asupra tuturor operatiunilor de vanzare cumparare de terenuri plus constructii sau terenunri libere de constructii, indiferent de proprietarul acestora.

Se subliniaza in finalul Adresei ca “opinia noastra nu este un act administrativ in sensul art.41 din Codul de procedura fiscala sau un act administrativ de autoritate in sensul art.1 din Legea contenciosului administrative nr.554/2004 (…) si nu este opozabila tertilor”. Rezulta de aici ca legiutorul nu isi poate exprima cu exactitate opinia in materie fiscala, in anumite cauze, fiind necesare informatii si documente de proba adiacente, nefiind legiferate indeajuns de detaliat, datorita complexitatii realitatii economice.

Rezulta, de asemenea, ca pana la urma, concluzia a doua a Cauzei C-349/1996 a CJUE de a lasa la latitudinea instantei nationale sa stabileasca daca anumite tranzactii sunt considerate independente sau conexe si trebuie impozitate identic.

Opinia proprie, ca si expert contabil, este ca, din punct de vedere strict fiscal, faptul generator al TVA este vital in stabilirea cotei de TVA aplicate, acesta fiind reprezentat de contractul de vanzare cumparare, care presupune optiunea fiecarei parti, plus, din punct de vedere juridic, transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.

Expert contabil

Cobzaru Paula

Guvernul a decis prin Hotărârea nr. 512/2017 ziua de 14 august 2017 ca zi liberă pentru salariații din sectorul public.  (mai mult…)

Astazi a fost publicata in Monitorul Oficial o Ordonanta de urgenta care modifica Codul muncii, una dintre cele mai vechi si mai stabile legi din Romania postrevolutionara. Este vorba de modificarea Codului Muncii – Legea nr.53/2003 prin OUG nr. 53/04.08.2017 publicata Monitorul Oficial nr. 644 din 07.08.2017.
Scopul acestor modificari il constituie in principal stimularea crearii de noi locuri de munca, cresterea eficientei actului de control din partea Inspectoratului de Munca, precum si cresterea  gradului de conformare voluntara a societatilor de a achita amenzile contraventionale aplicate, in principal, pentru munca nedeclarata (la negru).

Se considera ca rigiditatea actualei reglementari, respectiv imposibilitatea aplicarii ablatiunii, adica de a achita jumatate din minimul amenzii stabilite stabilite in actul normativ in 48 de ore de la primirea procesului-verbal il reprezinta unul din motivele care au condus la cresterea numarului de contestatii la aceste procese-verbale in instante, cu efect negativ asupra incarcarii rolului instantelor si mai ales de diminuare a incasarilor la bugetul de stat.

Acest considerent rezulta, probabil, atat din durata proceselor de judecata instituite prin contestatiile angajatorilor, costurile generate de aceste procese, cat si din numarul proceselor pierdute de organele de control (prin solutii de neincepere a urmaririi penale sau de achitare, dupa caz, in consderarea lipsei de pericol a faptei).

Pentru adaptarea legislatiei nationale la noile provocari cu care se confrunta autoritatile in demersul de prevenire si combatere a acestui fenomen) se reconsidera munca nedeclarata, nu doar ca o activitate prestata fara contract individual de munca, ci si prin:

– nedeclararea intregii activitati a salariatului catre autoritati;

– declararea partiala a activitatii acestuia, cu efecte negative atat asupra salariatului, cat si asupra bugetului de stat.

In perioada 2016-iunie 2017, inspectoratele teritoriale de munca au sesizat faptul ca organele de cercetare penala cu privire la un numar de 349 de fapte de primire la munca a unui numar mai mare de 5 persoane fara incheierea unui contract de individual de munca, dar in peste 90% din cazuri modalitatile de solutionare au constat in neinceperea sau incetarea urmaririi penale.

Se considera, deci, ca instrumentarea dosarului penal a genert consecinte contrare masurii de reglementare, iar cheltuielile ocazionate de judecarea dosarului penal au ramas in sarcina statului.

Pentru a combate caracterul contrar al sanctiunii impuse de prevederile vechiului Cod al muncii s-a eliminat numarului de 5 persoane stabilite pentru incadrarea faptei drept contraventie si se modifica Codul muncii prin prezenta Ordonanta de urgenta.

Noile prevederi sunt urmatoarele – modificari ale vechilor articole ale Codului muncii:

Articolul I

1. După articolul 15 se introduce un nou articol, articolul 15^1, cu următorul cuprins:

Articolul 15^1 În sensul prezentei legi, munca nedeclarată reprezintă:

a) primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activității;

b) primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea raportului de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității;

c) primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;

d) primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial.

2. Articolul 16 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 16

(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4) Angajatorul este obligat să păstreze la locul de muncă o copie a contractului individual de muncă pentru salariații care prestează activitate în acel loc.

(5) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

(6) Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă.

(7) Fac excepție de la prevederile alin. (6) concediile pentru formare profesională fără plată, acordate în condițiile art. 155 și 156.3.

La articolul 17, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

4. Articolul 119 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 119

Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.

5. La articolul 260 alineatul (1), litera e) se modifică și va avea următorul cuprins:

e) primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

6. La articolul 260 alineatul (1), după litera e) se introduc trei noi litere, literele e^1)-e^3), cu următorul cuprins:

e^1) primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea raportului de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității, cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

e^2) primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat, cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

e^3) primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

7. La articolul 260 alineatul (1), după litera p) se introduce o nouă literă, litera q), cu următorul cuprins:

q) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4), cu amendă de 10.000 lei.

8. La articolul 260, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din amenda prevăzută la alin. (1) lit. e)-e^3), inspectorul de muncă făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

9. La articolul 260, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) și (5), cu următorul cuprins:

(4) În cazul constatării săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. e)-e^2), inspectorul de muncă dispune, ca sancțiune complementară, sistarea activității locului de muncă organizat, supus controlului, conform procedurii de sistare elaborate de Inspecția Muncii și aprobate prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, după consultarea prealabilă a confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național.

(5) Angajatorul poate relua activitatea numai după achitarea amenzii contravenționale aplicate și după ce demonstrează că a remediat deficiențele care au condus la sistarea activității: prin încheierea contractului individual de muncă, transmiterea raportului de muncă în registrul general de evidență a salariaților sau, după caz, încetarea suspendării contractului individual de muncă și constituirea și plata contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit aferente veniturilor salariale care se cuvin lucrătorului pe perioada în care a prestat activitate nedeclarată.

10. La articolul 264, alineatul (4) se abrogă.

11. La articolul 265, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

(2) Primirea la muncă a unei persoane aflate în situație de ședere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane, constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul II

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă prevederile art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Opinii personale:

1.Sunt numeroase cazuri in care societatile comerciale, PFA-urile, II-urile isi externalizeaza departamentul de resurse umane si de evidenta a salariatilor, prin contracte de prestari servicii, incheiate cu specialisti in domeniu. Tot in numeroase cazuri angajatorii reusesc sa isi gaseasca personal pentru diverse tipuri de activitati in afara programului de lucru a prestatorilor de servicii, iar contractatrea/modificarile prin acte aditionale sunt astfel dificil de transmis catre prestatori, iar acestia sa pregateasca documentatia si sa o transmita Inspectoratului de munca in cadrul termenelor de mai sus. Este in special cazul IMM-urilor.

2. La aceasta se adauga si necesitatea adaptarii din mers, cat mai rapide la necesitatile pietei, pentru ca angajatorii, care nu mai gasesc usor personal in diverse domenii de activitate, pot realiza acest lucru, in mod real, inaintea indeplinirii formalitatilor birocratice. Sunt ani buni de cand contractele individuale de munca se puteau, in mod legal, inregistra la Inspectoratele de Munca, in termen de 20 de zile de la inceperea activitatii, iar acest aspect nu genera munca la negru, prin termenul in sine. De ce creste fenomenul reglementarii birocratice in plina penurie de forta de munca??? Pe cine avantajeaza?
3. Masurile nu pot viza doar anumite domenii, in care s-au constatat cu preponderenta acest fenonem al muncii la negru (cele care iau si ele amploare, de exemplu constructii) si nu toate domeniile de activitate, indiferent de forma lor?
4. E drept ca in perioada declararii contractelor de munca ulterior la Inspectorarele de munca nu existau tehnici dezvoltate de transmitere la distanta, prin Internet, nici Registrul electronic de evidenta a salariatilor si Reges, dar cererea de forta de munca in perioada actuala este, totusi, depasita de oferta acesteia, in diverse sectoare (supraspecializate, dar si in meseriile bine platite „in afara”).

Oare aceasta ordonanta nu va starni mai multe efecte negative decat cele scontate?

Oare nu e adoptata in pripa, ca majoritatea proiectelor de lege, din care unele nu au primit aprobare, iar altele se doresc cu insistenta a fi adoptate (de exemplu splitarea TVA), fara a aduce un plus de valoare si celor care creaza aceste locuri de munca si creeaza venituri bugetelor statului?

Oare de ce toate aceste masuri coercitive conduc la cresterea salariilor in mediul de stat si nu dau posibiliatea cresterii mediului de afaceri?

Printre proiectele legilative pozitive mediului de afaceri (mai noi sau mai vechi) consider:

1- impozitarea microintreprinderilor cu 1% sau 3% din veniturile obtinure, reducand povara fiscala a intreprinderilor in cauza, cat si costurile contabile cu declararea si plata impozitului pe profit;

2- majorarea pragului de impozitare a microintreprinderilor de la 100.000 euro la 500.000 euro;

3- proiectul de lege de impozitare 0% a dividendelor pentru persoane fizice, de la 01.01.2018;

4- proiectul de lege de scadere a impozitului pe venit de la 16% la 10%, de la 01.01.2018;

5- proiectul de includere a contributiilor sociale in sarcina salariului brut, pe care angajatorul sa il achite integral salariatului, prin virament bancar, iar aceste banci sa le retina automat si sa le vireze bugetelor statului – dispare astfel culpa angajatorului pentru neplatile impozitelor cu retinere la sursa, cat si nesiguranta angajatilor ca nu ii sunt virate contributiile si nu poate cumula stagii de cotizare la pensii, sanatate, somaj etc (acest sistem este mai lesne de implementat decat splitatarea TVA, si are o data previzionata rezonabila de aplicare, de la 01.01.2018);

6- declararatiile date astazi, luni, 07.08.2017, de a renunta la proiectul de lege privind splitarea TVA, de catre coalitia de guvernare (asa cum a si aparut, „peste noapte”, fara o analiza reala si o consultare a speciaistilor fiscali, a mediului de afaceri, a factorilor decizionali din cadrul Comisiei Europene).

In orice scenariu suntem, observam ca numarul de proiecte de lege, ordonanta, cu impact major asupra societatii actuale, este mai mare ca in orice perioada de dupa Revolutie.

 De unde provine aceasta instabiltiate si lipsa de predictibilitate???

Din noi, din faptul ca nu am avut curajul sa alegem altceva? Ca nu am avut ce alege ca si conducere politica a tarii, cu rasfrangere asupra mediului de afaceri, cel care creaza tot ceea ce se intampla in aceasta tara, de altfel???

Autor: Cobzaru Paula

Expert contabil si Lichidator judiciar